Christian d’Oriola

Christian d’Oriola (n. ,[1][2][3][4] Perpignan, Franța – d. ,[5][6][1][4] Nîmes, Franța) a fost un scrimer olimpic francez specializat pe floretă. A fost dublu campion olimpic și cvadruplu campion mondial atât la individual, cât și pe echipe. Este cel mai titrat scrimer francez.[7]

Christian d’Oriola
Născut(ă) 3 octombrie1928(1928-10-03)
Perpignan, Franța
Decedat(ă) (79 de ani)
Nîmes, Franța
Înălțime 1.78 m
Greutate 75 kg
Țară Franța
Armă floretă
Mână stângaci
Palmares de medalii
Aur Londra 1948 Pe echipe
Aur Helsinki 1952 Individual
Aur Helsinki 1952 Pe echipe
Aur Melbourne 1956 Individual
Argint Londra 1948 Individual
Argint Melbourne 1956 Pe echipe
Campionatul Mondial
Aur Lisabona 1947 Individual
Aur Lisabona 1947 Pe echipe
Aur Cairo 1949 Individual
Aur Stockholm 1951 Pe echipe
Aur Bruxelles 1953 Individual
Aur Bruxelles 1953 Pe echipe
Aur Luxembourg 1954 Individual
Aur Philadelphia 1958 Pe echipe
Argint Cairo 1949 Pe echipe
Argint Luxembourg 1954 Pe echipe
Argint Roma 1955 Individual
Modifică text 

. . . Christian d’Oriola . . .

S-a născut într-o familie din nobilimea catalană, fiind cel mai tânăr din cei trei copii. Era vărul lui Pierre Jonquères d’Oriola, dublu campion olimpic la proba hipică de sărituri peste obstacole.[7]

S-a apucat de scrimă la vârsta de nouă ani cu tatăl său, Henri d’Oriola, la o sală de scrimă amenajată chiar în casa familiei[7], apoi a studiat cu maeștrii Bourret și Helmer.[8] A început să concureze în competiții oficiale când avea doar 13 ani. Cinci ani mai târziu a devenit vicecampion al Franței și s-a alăturat lotului francez. A câștigat primul său titlu mondial în anul 1947, în același an în care a obținut bacalaureatul, devenind cel mai tânăr campion mondial la scrimă.[7] Apoi a urmat studii de drept la Universitatea din Montpellier.

La Jocurile Olimpice din 1948 de la Londra a cucerit prima sa medalie olimpică, aurul pe echipe, câștigându-și porecla „D’Artagnan”, după numele personajului din romanul Cei trei muschetari. La proba individuală a fost învins de conaționalul său Jehan Buhan și s-a mulțumit cu argint. Și-a luat revanșa la Jocurile Olimpice din 1952 cu medalia de aur la individual și pe echipe. S-a opus ferm introducerii aparatului electric de control al tușelor, din cauza căruia floreta a devenit mai masivă: „Este precum încercarea de a face dantelă cu andrele de tricotat”. Nu a reușit să obțină satisfacere și a trebuit să-și adapteze stilul.[8] Aceasta nu l-a împiedicat să câștige medalia de aur la individual și pe echipe la Jocurile Olimpice din 1956 de la Melbourne.

La Jocurile Olimpice din 1960 de la Roma a fost portdrapelul delegației franceze. Clasat doar pe locul 7, a decis să pună punct carierei. S-a stabilit la Nîmes, în Provența, unde a lucrat ca inspector de asigurări. A fost arbitru internațional de scrimă din 1970 până în 1980, apoi a fost vicepreședintele Federației Franceze de Scrimă. În anul 1971 s-a căsătorit cu fosta campioană de floretă Kate Delbarre. Cu ocazia Campionatului Mondial din 2001, care s-a desfășurat la Nîmes, a fost numit „scrimerul secolului al XX-lea”: „viteza de mână, tehnica prodigioasă, deplasările ușoare dar extrem de rapide, reacțiile instantanee, inventivitatea și adaptarea perfectă de la floretă ca armă de învățare până la floreta electrică fac din Christian d’Oriola un model pentru succesorii săi de ieri și de astăzi”.[9]

. . . Christian d’Oriola . . .

This article is issued from web site Wikipedia. The original article may be a bit shortened or modified. Some links may have been modified. The text is licensed under “Creative Commons – Attribution – Sharealike” [1] and some of the text can also be licensed under the terms of the “GNU Free Documentation License” [2]. Additional terms may apply for the media files. By using this site, you agree to our Legal pages . Web links: [1] [2]

. . . Christian d’Oriola . . .

Previous post Monitor (sincronizare)
Next post Listă de nume românești – litera E